Hollywood-ul avea să-i transforme chipul într-unul dintre simbolurile gangsterului american: costum închis, trabuc, privire amenințătoare și replici tăioase. În spatele imaginii se afla însă Emanuel Goldenberg, un copil evreu născut la București la 12 decembrie 1893. Familia vorbea idiș, dar era integrată și în cultura românească. Potrivit biografilor săi, unul dintre frații lui Emanuel a fost grav rănit într-un episod de violență antisemită, experiență care a contribuit la decizia familiei de a părăsi România. Goldenberg avea aproximativ 10 ani când a ajuns la New York și s-a stabilit în Lower East Side. Mai târziu avea să descrie sosirea în America ca pe o a doua naștere.
**Un nume nou pentru scena americană**
Tânărul Goldenberg nu plănuia inițial o carieră la Hollywood. A studiat la City College din New York și s-a gândit la drept, dar talentul pentru actorie i-a adus o bursă la American Academy of Dramatic Arts. Atunci și-a ales numele Edward G. Robinson, păstrând prin inițiala „G” o legătură cu Goldenberg. A început să joace profesionist în 1913, iar în 1915 a debutat pe Broadway. Ani întregi, teatrul a fost adevărata lui carieră. Rolul de gangster din piesa „The Racket” l-a făcut însă interesant pentru studiourile de film exact când cinematograful sonor începea să schimbe Hollywood-ul. Vocea și prezența lui, care în filmul mut ar fi contat mai puțin, au devenit brusc avantaje.
**Filmul care a inventat o imagine**
Rolul decisiv a venit cu „Little Caesar”. Robinson îl interpreta pe Rico Bandello, infractorul ambițios care urcă rapid în ierarhia lumii interlope și se prăbușește la fel de spectaculos. Filmul a fost lansat în ianuarie 1931, iar AFI îl consideră una dintre producțiile care au declanșat adevărata explozie a filmului american cu gangsteri. Pentru Robinson era primul mare rol principal. Succesul l-a făcut aproape instantaneu vedetă și, în același timp, prizonierul propriei imagini. Studiourile au început să-i ofere succesiv criminali, șefi autoritari și personaje dure. Modul în care juca asemenea personaje a contribuit la fixarea unui tip de gangster cinematografic pe care Hollywood-ul avea să-l reutilizeze timp de generații.
**Gangsterul care colecționa Renoir și Degas**
Omul real semăna foarte puțin cu Rico. Robinson era cultivat, pasionat de pictură și a construit una dintre colecțiile private importante ale Hollywood-ului. În 1953, Museum of Modern Art din New York a expus 40 de tablouri din colecția sa, cu lucrări de Monet, Pissarro, Toulouse-Lautrec și alți mari artiști europeni. Ca actor, a luptat constant împotriva tipizării. În „Double Indemnity”, „The Woman in the Window” și „Scarlet Street” a demonstrat că putea interpreta personaje vulnerabile, inteligente sau tragice cu aceeași forță cu care jucase gangsteri.
Contradicția a devenit și mai puternică în viața publică. Robinson, evreul plecat din România pe fondul antisemitismului, s-a implicat activ împotriva fascismului și nazismului. În timpul războiului a lucrat pentru efortul american de propagandă și a transmis mesaje radio către Europa. Tocmai activismul său de stânga și sprijinul acordat unor organizații antifasciste l-au adus ulterior în fața Comitetului pentru Activități Antiamericane, în atmosfera isteriei anticomuniste din anii 1950. Cariera lui a avut de suferit, deși nu a dispărut: a revenit în producții importante precum „The Ten Commandments” și, spre finalul vieții, „The Cincinnati Kid” și „Soylent Green”.
Edward G. Robinson a murit în ianuarie 1973, după o carieră de peste jumătate de secol și mai mult de 100 de filme. Nu fusese niciodată nominalizat competitiv la Oscar. Academia hotărâse însă să-i acorde un premiu onorific pentru întreaga carieră; ceremonia a avut loc după moartea lui. Este una dintre ironiile perfecte ale Hollywood-ului: băiatul numit Emanuel Goldenberg, plecat din București la 10 ani, a devenit atât de convingător ca gangster american încât chipul lui a ajuns să definească un personaj care nu semăna aproape deloc cu omul din spatele lui.